Nu vreau să iți spun nimic.
Tocmai de asta și tac.
Și chiar și-n final,la sfârșit,
Niciodată nu-ți spun că te plac.
O petală uitată,
Asta ai vrut și asta ai semănat.
Suflet de damă atrofiată.
De asta pana și piatra,acum, te-a uitat!
Și ceea ce-mi curge prin vene
Este venin mai mult decât poate fi spus.
La fiecare apus eu ți-l torn pe gene
Iar la răsărit mă-ntreb unde te-ai dus…
© 2015, All Rights Reserved : poetry186.wordpress.com
Printre versuri 